„NU VREM TIGANI IN BISERICA NOASTRA!”

Duminică, 29 noiembrie, biserica ortodoxă „Acoperamântul Maicii Domnului” din Str. Teiuș, Sector 5, București (http://www.acoperamantulmaiciidomnului.ro/), o biserică păstorită de părintele paroh Claudius Luțai, aflată în momentul de față „la roșu”, care se prefigurează a fi o construcție impunătoare, așa cum se cade unei biserici și unde în momentul de față se slujește în subsolul amenajat special pentru acest lucru, un loc primitor și cald și la propriu și la figurat. E pentru prima dată când merg acolo, la invitația prietenului meu și naș al băiețelului nostru, părintele Daniel Gangă, un om de o rară frumusețe sufletească și preot de suflet.  Mă bucur să îl văd slujind și mă bucur că am reușit să ajung acolo, cu atât mai mult cu cât este destul de departe de locul unde locuiesc, in general mergând la o biserică aflată foarte aproape de noi. Părintele Daniel m-a invitat acolo pentru că după slujba, îmi spune, va avea loc o adunare parohială care urmează să dezbată dacă propunerea lui ca în una din zilele saptămânii, alta decât duminica sau sâmbata, să se poata oficia și o Litughie bilingv, adică în limbile română și rromani/tigănească, va fi acceptată e membrii comunității de credincioși de acolo. Inițiativa, pe care o consider demnă de toată lauda, cu atât mai mult cu cât multi rromi s-ar bucura să audă în biserică rugaciuni rostite în limba lor materna.

După slujbă, părintele paroh îi anunță și îi invită pe credincioși în corpul de sus al bisericii, la adunarea parohiala anunțată de ceva veme, pentru că „părintele Daniel Ganga dorește să facă slujbă în limba rromani și trebuie sa decideți dumneavostra dacă sunteți de acord”. Moment în care o doamnă, care ulterior mi-a spus că se numește Tarsița și că are două cetățenii, greacă și română, a exclamat: „Si ce altceva mai vrea?”. Deja se prefigura ceea ce avea să urmeze…

Suntem sus, începe „ședința”, prezidată de protopul Vasile Dumitru, reprezentant al Proteieriei Sectorului 5, sub ascultarea căreia se află biserica mai sus menționată. Parintele protopop le spune oamenilor că cei doi parinți au ajuns la Protoierie cu o discuție privind oficierea slujbei in limba rromani (de fapt, propunerea era să fie slujbă bilingvă, română – rromani, nuanță care nu e deloc lipsită de importanță) si li s-a propus organizarea unei adunări parohiale, pentru că „voi, comunitatea, trebuie să decideți în această problemă, preotul fiind doar slujitorul vostru” (mi se pare interesant cum, atunci cand vor, contează părerea credincioșilor, iar altfel oamenilor li se spune de către conducătorii Bisericii „nu ne învățați voi ce să facem”…), părintele Claudius Luțai le spune și el oamenilor că „părintele Daniel Gangă vrea să facă Liturghia si în limba rromani” (iarăși incorect, pentru ca, repet, propunerea Parintelui Gangă era de a face o slujba bilingv, adică și în limba română și în limba rromani și mă întreb dacă nu cumva o face intenșionat, după care refuz acest gând…), menționând în același timp „eu nu am fost de acord cu aceasta, dar de aceea v-am convocat, pentru ca dumneavoastră să fiți cei care vor decide în această privință” (oare la ce reacție se așteaptă un preot paroh care le spune credincioșilor din parohia sa că el nu e de acord cu o anumita problemă? În general, oamenii din biserică ascultă de preotul lor….). Deja se aud voci strigând că nu sunt de acord cu propunerea, fapt care mă face să mă gândesc că oamenii deja fuseseră „prelucrați” în legătură cu acest aspect. Refuz totuși să cred și lucrl ăsta, le dau credit oamenilor. I se dă cuvântul parintelui Daniel, care nici măcar nu e lăsat să vorbească de către credincioșii bisericii la care slujește. Imediat ce ia cuvântul, vocile care strigă împotrivă devint tot mai intense, tot mai puternice, tot mai multe, părintele îi roagă să-l lase să spună ce are de spus, aceeași solicitare o face si preotul paroh, degeaba însă, pentru că oamenii sunt tot mai vocali și tot mai hotărâți, nu au timp de dialogat, este un vacarm care mă lasă interzis: e prima dată când văd așa ceva în biserică, mai ales după o slujbă la care au fost părtași rugăciunilor pentru…, și pentru…, și pentru… , și pentru victimele atentatelor, și pentru pacea lumii etc., oamenii se pare că au uitat că se află în biserică, îmi lasă impresia că evalvia e valabilă doar pe timpul cât durează Liturghia, când preotul se roagă pentru noi și pentru cei adormiți ai noștri, iar după ce ieși de la slujbă poți fi oricât de agresiv, inclusiv cu preotul care mai devreme a slujit, dar care e de altă etnie. Sunt absolut uimit de această stare de fapt, cu atât mai mult cu cât încă ne aflăm în biserică, mai suntem și în perioada Postului Crăciunului, iar învățătura creștină ortodoxă ne învață că acesta este un prilej pentru a deveni mai buni, mai toleranți, o ocazie de a ne apropia de Dumnezeu, de a experimenta Iubirea propovăduită de Mântuitorul, căci prima mare poruncă creștină este să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău și cu tot sufletul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Mă întreb precum oarecând cel ce l-a întrebat pe Iisus: cine este  aproapele tău? si îmi amintesc că ceva mai devreme, la Liturghie, părintele Claudius a rostit formula liturgică „să ne iubim unii pe alții”, moment în care credincioșii au dat mâna unii cu alții, eu însumi, plin de bucurie, am dat mâna cu câțiva, chiar dacă nu îi cunoșteam, așa era îndemnul slujbei, rostit de preot, era iubire creștinească… Se pare însă că pentru unii dinte noi acestea sunt doar cuvinte și gesturi facute în timpul slujbei, uitând de ele imediat ce ieșim afară și doar credem că suntem amenințați de ceva sau cineva… Uimirea mea în legătură cu ceea ce se întâmplă în biserică la această adunare este întărită de satisfacția care se citește pe chipul preotului paroh, o vad oricât aș vrea să nu ma iau după aparențe și de încercarea protopopului de a liniști o gloată de oameni care strigă „Nu vrem țigani în biserica noastră!„, „Dacă țiganii vor biserică, să-și facă, că au bani!„, „Nu vrem preot țigan, să plece din biserica noastră!„, „Nu vrem să fim împărtășiți de un preot țigan„, „Voi, țiganii, ne-ați făcut de râs în toată lumea!” și multe alte scandări de tipul ăsta, protopopul fiind de acord cu ei, conform „experienței de 20 de ani ca preot” că țiganii vin la biserică „doar ca să se dezlege de jurămintele făcute.

La invitația protopopului și a părintelui Daniel, iau cuvântul, vreau să incec să domolesc spiritele, să le spun celor prezenți că a fost doar o propunere care poate fi refuzata fără atâta ceartă, a fost o încercare a părintelui Gangă  de a-i apropia pe rromi de biserica ortodoxă, dar n-a fost chip să merg mai departe și în nici un caz să dialogăm, oamenii deja erau foarte porniți împotriva țiganilor, așa că orice ai fi spus nu era chip să fii ascultat. Am renunțat sa mai vorbesc, oamenii voiau toți să vorbească, nu se asculta nici măcar între ei, chiar dacă spuneau aceleași lucruei. Da, suntem un popor de oameni nevorbiți, nu mai țtim regulile dialogului, nu știm sau nu vrem să ascultăm, vrem doar să vorbim, sa fim ascultați… Uneori, nici chiar să fim ascultați, vrem doar să ne auzim vorbind, nu contează ce spunem, nu contează că poate rănim pe cineva cu cele ce spunem, nu contăm decât noi… De la niște doamne care au dorit să vorbească am aflat că limba oficială în România este limba română, că minoritățile de pe teritoriul României „nu au dreptul legal și constituțional” de a-și folosi limba maternă, ci trebuie să știe limba română, că Franța nu oferă o astfel de oportunitate tunisienilor, ci că ei sunt obligați să vorbească limba franceză, că „istoric, sunteți țigani, nu rromi, pentru că ne-ați făcut de râs în lume și pentru că pe noi ne discriminează lumea din cauza voastră, că ne confundă cu voi”, că „în Italia țiganii își violează fetele și apoi le pun să se prostitueze”, că, afirmația unei doamne profesoare „cu experieță de 20 de ani de catedră” (n-a vrut să-mi spună ce materie predă, „ce importanță are?”, mi-a zis; „corect, n-are importanță”, mi-am zis la rândul meu…), „‘țiganii sunt de neintegrat”, și multe astfel de lucruri, care pe de o parte mi-au arătat la ce nivel ne aflăm ca și civilizație, iar pe de alta parte m-au readus cu picioarele pe pământ: oameni buni, mai e mult pana departe!Se pare ca un sfert de veac de ani de așa-zisă democrație românească nu ne-au schimbat prea mult mentalitatea, chiar daca în fața Doamnei Europa încercăm să părem așa cum ne cere ea…

Departe de mine gândul de a spune că rromii sunt cinstiți în totalitatea lor, cu siguranță că oamenii relatau lucruri din experiența lor, dar de aici și până la a generaliza în așa măsură experiențele lor neplăcute și a aplica etichete unei întregi etnii este totuși mare distanță… Și totul a pornit de la propunere de bun simț și fără nici o consecință negativă asupra bisericii sau a societății, ci dimpotrivă: aceea ca niște oameni să aibă posibilitatea rostirii unor rugăciuni în biserică și în limba rromani. Inițiativă pe care PS Varsanufie Prahoveanul, fost episcop vicar al Arhiepiescopiei Bucureștilor, actualmente episcop de Râmnic, a demarat-o în urmă cu câțiva ani prin solicitarea catre noi a traducerii în limba rromani a unei cărți de rugăciuni ortodoxe și ulterior a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur.

Relatarea de față nu are rolul de a aduce vreo atingere Bisericii Ortodoxe Române, care are porțile deschise pentru toți cei care doresc să-i treacă pragul, indiferent de naționalitate sau etnie. Cu atat mai mult cu cât personal sunt creștin ortodox și cred în valorile creștine. Vreau doar să vorbesc despre un eveniment la care am participat și care mi-a lasat un gust amar, la care am fost martor al fățărniciei omului, fie el simplu credincios, fie preot. Vorbesc despre o situație particulară, dar nu lipsite de importanță, fără însă a generaliza.  Mă întreb: De ce s-ar teme anumiți oamenii de rostirea în biserică a unor rugaciuni în limba rromani? De ce s-ar teme de acest lucru preotul paroh Claudius Luțai, care, într-o discuție privată avută cu parintele Daniel i-a spus acestuia „e biserica mea și eu fac regulile!”? (În cazul ăsta e biserica lui sau a credincioșilor din parohie, dânsul fiind doar simplu slujitor al lor, așa cum s-a afirmat la adunarea credinciosilor parohiei? De ce atâta lipsă de  spirit creștin, ca să nu spun rasism, într-o biserică, cui folosește? Mai ales in această perioadă când lumea are nevoie parcă mai mult ca oricând de înțelegere, toleranță, dialog.

 

 

Reclame

17 gânduri despre &8222;„NU VREM TIGANI IN BISERICA NOASTRA!”&8221;

  1. Murro kuci, hai but baxtalo, phral ando Del. Scumpul meu si binecuvantat frate in Domnul. Este foarte emotionanta relatarea ta. Si cred ca stiu ceea ce simti, sau ai simtit in acea imprejurare. Sau cel putin, stiu cat-de-cat despre narura situatiilor de acest gen. Dupa cum stii in randul bisericilor noastre neoprotestante dupa ’90 incoace au fost si aici astfel de situatii. Problema s-a rezolvat aproape instantaneu: Rromii si-au facut bisericile lor. Si si-au tinut slujbele in ce limba au vrut. Din pacate, Biserica Ortodoxa, prin natura sa, nu prea este dispusa la Reforma, dara-mi-te la schimbari. Nu vreau nici eu sa generalizez, dar se pare ca la momentul actual in Romania nu este nicio Biserica Ortodoxa Rroma. Oare de ce? Pe cand in numarul total al bisericilor neoprotestante, din Romania, in total se regasesc aproape 10% din aceste biserici-sunt biserici rrome. Este aproape un procent apropiat din numarul total al populatiei in raport cu numarul din cei ce sunt rromi in Romania. Pe langa aceasta sunt deja si cateva proiecte care functioneaza. Fie de pregatirea liderilor, fie de integrare si incluziune. Pacat, mare pacat ca Biserica (asa zisa de Stat) inca sta pe aceleasi principii neschimbatoare. Este nevoie de o Reforma si in Biserica Ortodoxa Romana. Doamne, ajuta! Doamne, da izbanda!

    Apreciază

    1. Multumesc pentru cuvintele tale, Boris, dragul meu prieten, eu n-as fi vrut sa fiu in locul parintelui Daniel in momentele alea… In cazul bisericilor neo-protestante lucrurile se pare ca sunt mai simple, poate tocmai pentru faptul ca nu sunt asa de institutionalizate. Nu vreau sa acuz biserica ortodoxa, care de altfel, asa cum stii, in urma cu niste ani realizat un CD cu Liturghia in limba rromani si au avut loc si niste slujbe in care s-a vorbit si rromanes, inclusiv slujba de hirotonire a parintelui Danile Ganga, oficiata de PS Varsanufie Prahoveanul, eu semnalez doar un caz, vreau sa cred izolat, care ne arata ca unii preoti se tem, iar acest lucru nu seamana a credinta si unii oameni sunt credinciosi doar in biserica… Dar nu vreau sa-i judec, pentru ca, in definitiv, vorba poetului: „Lumea e asa cum este ‘ Si ca dansa suntem noi…” Poate ca si noi gresim, ca nu stim foarte bine ce vrem…

      Apreciază

      1. E de apreciat mesajut tau plin de sensibilitate si diplomatie. Mai ales ca in acest domeniu si noi am colaborat impreuna la un proiect : si in limba rromani. Doamne, cati ani in urma??? 10? 15? Iti multumesc pe aceasta cale, pentdu privilegiul de a intrpreta alaturi de tine si pentru verva cu care ne inspirai si indrumai in arta actoriceasca a interpretarii. Baht te del O Del!

        Apreciază

        1. Da, Boris, a fost o experienta foarte frumoasa realizarea acelei casete audio cu dramatizarea a doua pilde biblice, cea a fiului risipitor si cea a bunului samaritean si interpretarea lor in limba rromani. Iti multumesc si eu pentru gandul bun si pentru faptul ca mi-ai amintit asta. Acum, in timp ce iti scriu, ma gandesc ca ar fi o idee foarte buna ca astfel de pilde biblice sa fie puse in scena si jucate in fata oamenilor, crestini sau nu. Baht bari haj sastipe te del o Devlorro!

          Apreciază

  2. Cand am inceput sa merg la slujbe dupa ce fusesem mai toata adolescenta secularista, am inceput pentru ca in primul rand am fost acceptata de comunitatea din biserica. Eram la Biserica Ortodoxa din Viena, unde vin saptamanal cred vreo suta doua de oameni la Liturghie, nu incapeai acolo. Cand te asezai in genunchi trebuia sa ai grija sa nu te asezi pe cineva, era puzderie.

    Si ce-mi placea mie la slujba aia care pe atunci nici macar nu stiam de ce se tine duminica (cunoasterea mea despre crestinism se rezuma la ‘ceva cu Iisus’) e ca, spre deosebire de alte biserici, era ca un microcosmos romanesc: cu femei batrane de la tara, in costum romanesc, cu ultra-ortodoxe infofoloite in negru, cu femei la 50 de ani cu costum si palarie galbena tantose, cu doamne elegante cu pantofi scumpi, cu copii de toate formele si marimile si da, cu tigani si tiganci in costume traditionale sau geci de piele.

    Si desi slujba nu era in rromani (era totusi in limba minoritarilor romani si germana), se vedea ca preotul reusea sa ii tina pe toti aproape, de fiecare data cand predica simteam ca vorbeste pentru mine si cred ca si ceilalti simteau la fel. In biserica aia nici nu putea fi vorba de discriminare, din ceea ce spunea preotul era inteles. Vorbea pe limba tuturor. Chiar daca pe urma nu ieseai la cafea cu oamenii din comunitate, in mijlocul ei, in timpul slujbei, te simteai protejata, ba chiar mai mult- normala si egala, ca atunci cand esti singura si nu exista niciun raport de putere intre tine si altcineva.

    Inteleg ca preotul nu trebuie musai sa mane oamenii ca pe vite, pentru ca asta nu i-ar face mai putin rasisti. Nici nu trebuie ca preotul sa fie singura sursa de energie si un numar considerabil de preoti au extra-stres din cauza neintelegerilor in biserica. Sunt unele comunitati care isi denigreaza preotii pentru ca folosesc cuvinte ciudate in predica, de exemplu ‘coincidenta’.

    Dar in cazul unor astfel de masuri firesti (in toate tarile din lume se face slujba in limba minoritara si majoritara in comunitati minoritare, si da, si la noi la ortodocsi), Patriarhia insasi ar trebui sa impuna astfel de decizii, iar preotii sa le implementeze. Chiar daca oamenii vor fi ostili la inceput, se pot obisnui cu timpul. Pana la urma, gandirea discriminatorie nu discrimineaza: astazi sunt tiganii de vina, maine preotii si ‘coincidentele’ lor, pe urma fetele in sandale de munte in biserica (motivul pentru care mi-era teama sa intru in parohia de acasa, unde babele erau licentiate in bullying feminin). Daca vrem sa ne mantuim toti, trebuie sa intelegem toti ce si cum.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, e vorba in primul rand despre atitudine, reactiile disproportionat agresive manifestate in biserica la o propunere care putea fi refuzata si in urma unei discutii civilizate fiind primul lucru pe care l-am semnalat. Pe de alta parte, Liturghia deja este tradusa in limba rromani de niste ani si chiar au existat slujbe in care s-a vorbit si rromanes, la initiativa PS Varsanufie, fost episcop vicar al Arhiepiscopiei BUcurestilor, astazi episcop de Ramnic, tocmai d-aia insist sa cred ca situatia prezentata este una izolata http://www.crestinortodox.ro/cantari-bisericesti-audio-mp3/sfanta-liturghie-limba-tiganeasca/

      Apreciază

  3. Sincer, este dezgustãtor dar nu ar trebui sã ne mire. Ne aflãm ȋn epoca intoleranței, a rasismului şi a pervertirii spirituale.
    Deşi generalizarea este nocivã şi reprezintã o formã de superficialitate, vreau sã precizez cã nu ştiu ce aşteptãri ar trebui sã avem de la nişte oameni (??) care se considerã profund creştini, care se duc la bisericã, fac semnul crucii şi mãtãnii, care se roagã şi aprind lumânãri pentru mântuirea sufletului iar ȋn momentul când au pãrãsit lãcaşul de cult, ȋnjurã/blesteamã cu nonşalanțã .
    Aceşti oameni care au fãcut o „paranghelie” naționalã din asasinarea unor nefericiți ȋn sfânta zi de Crãciun, nu au cum sã empatizeze (spiritual) cu persoane de altã etnie (excepția intãreşte regula).
    Cât despre cler, numai cuvinte de……………”bine”. Au reuşit prin grobianismul comportamentului sã prãbuşeascã biserica ȋn clasamentul ȋncrederii populației (asta, pentru cã tot se mizeazã pe pãrerea enoriaşilor – sic !).

    Aştept cu interes, momentul ȋn care copiii vor fi creştinați gratis, ȋn care slujbele de ȋnmormântare vor fi oficiate benevol şi când preotul va fi – cu adevãrat – un misioanar al Domnului.

    Pânã atunci, nu pot decât sã mã rog ca Dumnezeu sã-i ierte !

    Apreciază

    1. Oamenii sunt manipulabili, drept urmare asa au fost in situatia de duminica. Faptul ca nici macar nu au ascultat ce inceca parintele Daniel sa e spuna, ci au izbucnit ca si cand deja in ei mocnea un foc care atunci s-a declansat, arata ca fusesera deja pregatiti pentru asta. Unii dintre ei veniseram fost cu alta ocazie martor al unei slujbe in limba rromani la o biserica unde preotul le spusese credinciosilor cu o saptamana inainte ca „saptamana viitoae va avea loc o slujba si in limba romana si in rromani”, iar oamenii aceia au fost impresionanti prin modul, normal de altfel, intr-o lume civilizata, cum au participat la slujba respectiva. Deci daa parintele vra, vor si enoriasii. Daca parintele se teme de ceva, nu vrea si atunci nu vor nici enoriasii…

      Apreciat de 1 persoană

      1. Sorin,
        Te rog sã-mi permiți sã fac unele comentarii la postarea ta !
        În primul rând, indiferent cât de manipulabili sunt oamenii, acolo unde existã rațiune, educație şi puritate spiritualã; discernãmântul nu poate lipsi. Deci, invocarea argumentului cã oamenii sunt manipulabili, devine superfluã. Dacã incidentul se petrecea ȋntr-o crâşmã, ȋntr-un butic; s-ar fi putut tolera veninul din conştiința unora. Dar, atât timp cât lucrurile au cãpãtat valențe retrograde ȋntr-un lãcaş de cult, acolo unde oamenii se duc ca sã se apropie de Dumnezeu, sã-l glorifice şi sã se purifice sufleteşte; asta nu poate fi ȋnțeles. Ca sã pãstrãm specificul discuției, ai putea spune cã Satana le-a acaparat spiritul acestor nefericiți.

        Isus a murit pe cruce pentru pãcatele noastre, rugându-se pentru iertarea greşelilor celor care l-au rãstignit.
        Printre multe altele, Mântuitorul ne-a ȋnvãțat: „Sã iubeşti pe aproapele tãu ca pe tine ȋnsuți” (Mt. 22, 39)”.
        Dacã te duci la bisericã, dacã te consideri evlavios dar arunci cu noroi ȋn perceptele sfinte (chiar manipulat), nu eşti decât un blasfemãtor.

        Cât despre pãrintele Ganga, acesta aduce mare cinste titulaturii de Om ȋn slujba lui Dumnezeu. Mi-a fost coleg de facultate, o perioadã, la cursurile domnului profesor Sarãu şi pot spune cã am rãmas plãcut impresionat de structura moralã, de inteligența şi bunãtatea acestui preot.

        Dumnezeu sã-l binecuvânteze !

        Apreciază

        1. Corect, Viorel, acolo unde exista ratiune, educatie si puritate spirituala, discernamatul nu poate lipsi. Insa problema nu e doar a oamenilor (in speta, a enoriasilor), care, vrem, nu vrem, sunt manipulabili, iar cei care au ascendent asupra lor ii manipueaza uneori fara scrupule si sunt convins ca stii destule exemple in sensul asta, ci si a celor care sub aparenta evlaviei, se folosesc de acest ascendent pentru a-i orienta pe oameni in directia in care ei au beneficii. Faptul ca a doua zi o femeie prezenta acolo in ziua cu pricina si-a cerut iertare de la parintele Ganga arata clar ca „ceva e(ra) putred in Danemarca”, sa folosesc de o replica celebra. Clar ca oamenii aceia s-au manifestat in sensul in care au fost „condusi” de „parintele” paroh, un om care probabil s-a temut de ceva, caci altfel nu-mi pot explica de ce ar avea un preot ceva impotriva ca oamenii sa se roage si intr-o alta limba in biserica „lui”.

          Cat despre Daniel, sunt de acord cu tine, este un om deosebit si un preot pentru care preotia nu e numai o meserie, ci o menire.

          Apreciat de 1 persoană

  4. Doamne ajuta! Ma numesc Iuliana Varsan si sunt fiica duhovniceasca a parintelui Daniel Ganga, un parinte de o mare noblete sufleteasca, cu smerenie pcum rar intalnesti in ziua de astazi, un suflet bland dar autoritar atunci cand trebuie.Din pacate acum nu sunt in tara, sa fiu alaturi de dumnealui in aceste momente cand are nevoie de mult sprijin!l Am aflat azi noapte, ,,navigand,, pe face book gratie domnului Sorin Sandu (tin sa ii multumesc pe aceasta cale ca astfel am aflat si eu ce s-a intamplat). Sunt foarte mahnita si contrariata in acelasi timp de cele petrecute in sfanta biserica…..am ramas profund dezamagita! Cum este posibil sa se intample asa ceva si tocmai dupa sfanta liturghie, in aceste momente cand ar trebui sa fim uniti, cand avem nevoie unii de ceilalti…….unde este iubirea fata de aproapele, unde este bunatatea poporului roman? Nu suntem cu totii frati adevarati la bine si la greu, nu suntem datori sa ne toleram unii pe ceilalti? Ma doare , ma doare foarte mult sufletulpentru toata suferinta provocata parintelui Daniel care a incercat sa faca un lucru minunat si pentru acesti oameni defavorizati, numiti de unii tigani, romi….si ei sunt oameni si trebuie sa fie adusi la biserica! Doamne ce vremuri traim! Sa alungi un preot din biserica si pentru ce, pentru ca vrea sa se roage si in alta limba? Nu sunt eu in masura sa judec pe nimeni, dar ar trebui ca fiecare dintre noi sa reflectam mai mult la cele intamplate si sa luam atitudine! Parintele Daniel chiar daca se lupta cu morile de vant trebuie spijinit si ajutat in realizarea acestei misiuni pe care o are de implinit!Sunt alaturi de parintele Daniel in aceste momente triste pentru dumnealui!DUMNEZEU si Maica Domnului sa ii dea putere sa depaseasca aceste zile de zbucium sufletesc! Doamne ajuta!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Am vorbit ieri cu parintele si chiar daca nu vrea sa puna la suflet sigur ca nu a putut ramane impasibil la ce s-a intamplat acolo. Pe de alta parte, mi-a zis ca la slujba de a doua zi, de Sfantul Andrei, o femeie a venit la el si i-a zis „parinte, imi cer iertare in numele romanilor pentru ce s-a intamplat ieri!” Iar acest lucru spune multe… Poate fi si un semn ca nu toti oamenii prezenti erau de acord cu tot ce s-a intamplat acolo, dar poate ca n-au indraznit s-o suna in timpul respectivei „adunari parohiale”

      Apreciază

  5. Sorin,
    Te rog sã mã crezi cã ȋmi provoacã greațã sã discut despre fariseismul din Biserica Ortodoxã Românã. Aşa cum am subliniat şi ȋn primul meu comentariu, ȋncrederea populației ȋn cler a scãzut la cote istorice (neȋntâlnite nici mãcar ȋn comunism !), fãrã a da de gândit responsabililor ecumenici. Grandomania, grobianismul, intoleranța şi ranchiuna sunt „plãgi” ce i-au adus pe preoți mai aproape de Satana decât de Dumnezeu. Atât timp cât totul se face pe bani (mulți) ȋn bisericã; atât timp cãt au ajuns sã vândã şi vinul de ȋmpãrtãşanie; evlavia şi perceptele Sfintei Scripturi sunt iremediabil compromise.
    Din motivul invocat la ȋnceputul acestei postãri, aş vrea sã ȋnchei; nu ȋnainte de a ȋntreba: ȋntre purtarea „preotului” (??) Luțai şi comportamentul pãrintelui Gangã; cine este slujitorul lui Dumnezeu şi cine ȋncearcã sã dezbine ȋn folosul Necuratului ? (nu este o ȋntrebare manipulatorie !)

    Apreciază

  6. intotdeauna am considerat ca actul de nastere al unei limbi (noi, sau ramase in anonimat indelungul istoriei) este acela al transpunerii Sfintei Scripturi in marginile ei, al primirii acesteia a Cuvantului lui Dumnezeu.

    am avut mai tot timpul o prejudecata legata de limba rromani. Anume ca ea a conceput cuvinte pt sine (prin diferentiere de limba acelui popor in care neamul de tigani s-a statornicit, cum e la noi fata de limba romana) numai pt lucruri uratele, necuviaose, luate „la misto”. Adica pt lucrurile firesti, normale pana la cele mai profunde si spirituale, tiganii nu s-au sinchisit si au lasat cuvintele limbii poporului gazda, iar pt celelalte, mai expresive pt ei si mai „colorate” au avut intotdeauna proprii termeni.

    cred ca a fost doar o prejudecata. Sper. Adica exista echivalente in limba lor? pentru: mila, iubire, jertfa, iertare, marturisire, mantuire, smerenie, umil, cucernic, cuviincios? Daca da, atunci musai trebuie traduse rugaciuni si slujbe ortodoxe in limba rromani.

    Daca nu .. . Atunci aceea n-ar fi o limba, ci numai o alternativa pt anumite situatii si stari pe care le-au transpus in ale lor cuvinte, o graire ca o „vrajeala” ca sa ma exprim plastic.

    asta cred ca e intrebarea si aci raspunsul.

    Apreciază

    1. Există cuvintele respective sau echivalente ale acestora în limba rromani (sau romani, cu un „r”), dar chiar presupunând că nu există, eu aș fi spus „Dacă nu există, atunci trebuie inventate”, nefiind de acord cu ideea că posibila inexistență a unor cuvinte este un argument suficient în a califica limba respectiva, oricare ar fi ea, ca „nefiind o limba”. Ma gândesc la limba română dinainte de perioada pașoptistă, la îndemnul lui Heliade-Rădulescu „scrieți orice, numai scrieți!”, în ideea de a dezvolta o limbă scrisă și de a îmbogăți limba română, la cuvintele împrumutate în limba română din franceză sau italiană de cei care au studiat la Paris sau la Roma în perioada respectivă sau la cuvintele preluate în limbajul biblic, de exemplu, din limbile slavone. Și cred că o astfel de evoluție s-a petrecut în cazul multor limbi ale pământului.

      Dar ca să trec „la chestiune”, există deja o traducere a Noului Testament realizată de Mateo Maksimoff, un scriitor rrom din Franța, am văzut această traducere, deci vorbesc în cunoștință de cauză; există Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur tradusă în limba rroman in România, o puteți găsi dacă dați un search pe Google, „Liturghia în limba romani” (sau „țigănească”) și mă opresc aici, exemplele fiind mai multe. Sigur că, mai ales în cazul unor scrieri cu înțelesuri „adânci”, filosofie, de exemplu, sau chiar Biblia, e posibil ca anumiți termeni să nu aibă echivalent în limba rromani, dat fiind faptul că atâtea sute de ani limba rromani a fost doar una orală, neexistând literatură scrisă, dar acesta nu e decât un motiv în plus și o provocare de a începe traducerea unor astfel de lucrări în limba rromani.

      Până la urmă depinde din ce parte vezi lucrurile și e un banc foarte sugestiv în acest sens:

      Reprezentanții a două fabrici de încălțăminte merg undeva prin Africa, în ideea de a găsi noi piețe de desfacere. Ajunși în zona în care își propuseseră să prospecteze terenul, seara transmite fiecare câte un mesaj către propria firmă. Unul zice:
      – Nu e bună zona, oamenii de aici nu poartă pantofi.
      Celălalt:
      – Debușeu extraodrinar, oamenii de aici nu poartă pantofi încă!

      Și în cazul traducerilor în limba rromani ar putea fi vorba de un simplu (dar cât de important!) „încă”.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s